duminică, 26 iulie 2009

Iubeeessc...

L-am iubit de cand ma stiu...e inalt, frumos si are ochii verzi. Acum sunt sigura ca-l voi iubi mereu. Visez cu ochii deschisi, visez la fericire. Visez ca merg printr-o padure deasa, parca fara sfarsit. Inaintez cu greu prin haosul padurii fara poteci. Am parasit poteca, cu mult timp in urma, poteca pe care mergeam atunci, ma aducea mereu in acelasi loc, tot mai obosita de fiecare data. Am parasit poteca si m-am indreptat catre inima padurii, hotarata sa-mi fac poteca mea, numai de mine stiuta. Mirosul de lemn ars imi da puterea sa merg mai departe, desi trupul mi-e obosit si picioarele parca nu ma mai asculta. Merg din inertie, la intamplare, ghidata totusi de mirosul de lemn ars... Timpul nu mai are masura, aici in linistea noptii. Luna mi-e singura prietena in padurea fara sfarsit, calauzindu-mi pasii. Animalele noptii imi dau fiori. Deodata zaresc o casa de lemn, in inima padurii...o casa din povestile copilariei mele. O casa din lemn, cu prispa, obloane ridicate si flori la ferestre. Prin geamuri razbate o lumina slaba, ca de opait. Din cos, se ridica spre cer, sub lumina lunii, un fir de fum alb. Sunt fericita...am gasit sursa mirosului de lemn ars... Cu inima-n dinti, bat la usa care se deschide in scurt timp, cu un scartait greu. In cadrul usii vad un barbat inalt, frumos si cu ochii verzi. Ma invita in casa sa-mi odihnesc trupul si sa ma incalzesc. E cea mai frumoasa casa in care am intrat vreodata...pe peretii de lemn stau atarnate o pusca de vanatoare si trofee...podeaua din lemn lacuit, este acoperita ici si colo, de blanuri albe... in mijlocul camerei se afla o canapea alba, ce are in fata un semineu...lemnul trosneste pe foc... barbatul isi fixa privirea in ochii mei...razele noastre verzi s-au intalnit. Cu o voce dominanta, puternica si calda in acelasi timp, ma intreba: de ce-a durat atat pana s-ajungi? Te astept de prea mult timp... I-am sarutat buzele moi si frumos conturate...am ajuns acum...e tot ce conteaza, drumul a fost lung si greu, i-am spus...sunt aici, acum si voi ramane...apoi ne-am iubit in casa de lemn luminata de razele lunii...ne-am iubit pe blana alba din fata semineului cu muzica lemnului arzand...ne-am iubit pana la sfarsitul timpurilor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu