Eminescu... copy/paste

Te vedeam cu a mea minte;
Si acum când te-am gasit
Pare-mi ca-mi aduc aminte
Cum ca-n vremi de mai nainte
Te-am vazut si te-am iubit ­
Sa-ti spun unde... într-o seara
Am visat un vis frumos...

Scorpions - Are you the One

Ganduri de primavara

Ploua...e primavara. As fi avut nevoie de putin soare. Mi-e dor de soare...Ploaia imi place, dar nu azi... imi inspira lacrimi, iar eu nu am starea pentru lacrimi. Ma uit in jurul meu si totul e verde, iar eu simt ca renasc odata cu natura. E clar... vremea nu mi se potriveste azi. Inteleg ploaia toamna, cand urmaresti drumul unei frunze spre pamant, cand ii simti durerea...azi nu! Azi, logica e infranta in lupta cu chimia, se nasc trairi noi, descoperi sentimente uitate... Munca pare un sacrilegiu, un atentat impotriva libertatii. E primavara... vreau sa ma intind pe pamant si sa aud iarba cum creste,vreau sa simt razele soarelui alunecand printre frunze, vreau sa aud cantecul naturii si sa-l dansez printre flori. Vreau razele soarelui sa incalzeasca pamantul si nisipul... mi-e dor de nisipul fierbinte si de mare, mi-e dor sa-i simt atingerea. Ne vom vedea curand... si vei fi mai frumoasa decat oricand.

I still haven't found what I'm looking for...

Am ajuns la concluzia ca femeile strica tot, iar barbatii sunt atat de prosti incat le asculta...chiar nu-si dau seama cat de puternica este invidia feminina...pacat, mare pacat ca puneti botul la niste fufe disperate dupa voi, care spera ca bagand strambe va vor avea candva...pentru ele oglinzile nu exista. In fine...vreau un Barbat, nu o marioneta...cam atat

Acum ma uit la tv, la inmormantarea lui M.J in direct...si-mi vine in minte faptul ca suntem efemeri...ne marcam existenta, prin ce lasam in urma. Nu am fost fan Michael...dar il respect enorm pt ce a facut. Oricum, citatul meu preferat este: nasterea mea, n-a adus nici cel mai mic castig universului...moartea mea nu-i va micsora nici imensitatea, nici splendoarea...asa ca, ar trebui sa incercam sa fim mai buni, sa zambim mai des, sa iubim mai mult, sa pretuim marele nostru dar: viata. M-am saturat de politicienii care ne conduc mintind si furand...fratilor! nu mai furati ca nu luati nimic cu voi! Degeaba va inaltaţi palate, va mariti conturile...traiti ca si noi, in acelasi oras gri si plin de praf. Cat de prosti puteti fi? Sunt convinsa ca ati calatorit mai mult ca mine...nu va doare intoarcerea acasa? pe mine ma doare de fiecare data. Chiar nu va e rusine ca avem cea mai urata capitala din UE? Chiar nu va este jena ca nu avem ce vizita? Chiar nu va zgarie retina fatadele blocurilor? Cum va inchipuiti ca mai putem crede minciunile voastre electorale? Nu va e rusine? De 20 de ani tot furati si mintiti...a cam venit timpul sa va opriti! Invatati sa zambiti sincer, invatai sa iubiti! Cand veti invata sa iubiti, nu veti mai fura si totul va fi bine... Va rog, invatati sa iubiti mai repede!

Iubeeessc...

L-am iubit de cand ma stiu...e inalt, frumos si are ochii verzi. Acum sunt sigura ca-l voi iubi mereu. Visez cu ochii deschisi, visez la fericire. Visez ca merg printr-o padure deasa, parca fara sfarsit. Inaintez cu greu prin haosul padurii fara poteci. Am parasit poteca, cu mult timp in urma, poteca pe care mergeam atunci, ma aducea mereu in acelasi loc, tot mai obosita de fiecare data. Am parasit poteca si m-am indreptat catre inima padurii, hotarata sa-mi fac poteca mea, numai de mine stiuta. Mirosul de lemn ars imi da puterea sa merg mai departe, desi trupul mi-e obosit si picioarele parca nu ma mai asculta. Merg din inertie, la intamplare, ghidata totusi de mirosul de lemn ars... Timpul nu mai are masura, aici in linistea noptii. Luna mi-e singura prietena in padurea fara sfarsit, calauzindu-mi pasii. Animalele noptii imi dau fiori. Deodata zaresc o casa de lemn, in inima padurii...o casa din povestile copilariei mele. O casa din lemn, cu prispa, obloane ridicate si flori la ferestre. Prin geamuri razbate o lumina slaba, ca de opait. Din cos, se ridica spre cer, sub lumina lunii, un fir de fum alb. Sunt fericita...am gasit sursa mirosului de lemn ars... Cu inima-n dinti, bat la usa care se deschide in scurt timp, cu un scartait greu. In cadrul usii vad un barbat inalt, frumos si cu ochii verzi. Ma invita in casa sa-mi odihnesc trupul si sa ma incalzesc. E cea mai frumoasa casa in care am intrat vreodata...pe peretii de lemn stau atarnate o pusca de vanatoare si trofee...podeaua din lemn lacuit, este acoperita ici si colo, de blanuri albe... in mijlocul camerei se afla o canapea alba, ce are in fata un semineu...lemnul trosneste pe foc... barbatul isi fixa privirea in ochii mei...razele noastre verzi s-au intalnit. Cu o voce dominanta, puternica si calda in acelasi timp, ma intreba: de ce-a durat atat pana s-ajungi? Te astept de prea mult timp... I-am sarutat buzele moi si frumos conturate...am ajuns acum...e tot ce conteaza, drumul a fost lung si greu, i-am spus...sunt aici, acum si voi ramane...apoi ne-am iubit in casa de lemn luminata de razele lunii...ne-am iubit pe blana alba din fata semineului cu muzica lemnului arzand...ne-am iubit pana la sfarsitul timpurilor!

Beautyfull life

Ce frumoasa si imprevizibila e viata...tocmai asta e frumusetea ei...ieri erai jos, astazi esti stapanul lumii...deodata in mijlocul furtunii, apare soarele, un soare ce nu a fost nicicand mai frumos...fiecare moment e unic, tocmai unicitatea il face memorabil...niciodata nu vei mai simti ce ai simtit in urma cu cinci minute...suntem muritori si trebuie sa multumim pentru asta... Tnks Eros, u made my day!